Migdala dulce (Prunus dulcis) este un pom fructifer care înflorește în aprilie cu flori roz pal și adaugă grădinii un aspect distinct de primăvară. Fructele seamănă inițial cu piersici mici verzi, dar pulpa este uscată și necomestibilă. Sâmburele din mijlocul fructului este o migdală comestibilă, care poate fi folosită direct sau în produse de patiserie.

Pomul se dezvoltă cel mai bine în plin soare și în sol bogat în nutrienți. Trebuie udat și fertilizat regulat pe parcursul sezonului de creștere pentru a menține o creștere sănătoasă și o bună fructificare. Din cauza climei daneze, se recomandă cultivarea în seră sau într-o locație caldă, de exemplu lângă un perete orientat spre sud sau vest, pentru a proteja împotriva înghețului și bolilor fungice.

Migdala dulce are o formă de creștere cu coroană largă și poate atinge o înălțime de 2–4 metri și o lățime de 3–4 metri. Frunzele sunt alungite și verzi, iar florile sunt albe până la roz pal. Fructele se coc de obicei în septembrie.

Cireșul de Sakhalin, cunoscut și sub numele de Prunus sargentii, este un arbore foios de dimensiuni medii, care dezvoltă o coroană largă, în formă de vază. Odată cu vârsta, arborele capătă o structură mai răspândită și cu mai multe tulpini, oferindu-i un aspect caracteristic și natural în grădină.

Frunzele sunt de dimensiuni medii și alungite, cu o vârf clar definit. Ele apar într-o nuanță de bronz închis, devin ulterior verde proaspăt și încheie sezonul cu culori intense de roșu și portocaliu-roșiatic. Scoarța netedă, brun-roșiatică, cu pete de plută deschise, devine mai închisă în timp și capătă dungi transversale pronunțate.

Arborele înflorește abundent în aprilie și în prima jumătate a lunii mai, cu flori mari, roz pal, care adesea apar înainte de frunze. Fructificarea este rară, dar uneori pot fi observate mici fructe roșu-închis.

Cireșul de Sakhalin se dezvoltă cel mai bine în plin soare sau semiumbră și preferă un sol bogat în nutrienți și bine drenat. Tolerează multe tipuri de sol, dar nu trebuie plantat în zone cu apă stagnantă. Pe solurile argiloase grele, solul poate fi afânat și amestecat cu pietriș sau nisip pentru o mai bună drenare.

Arborele este potrivit ca plantă solitară în grădini, parcuri și aliniamente, unde poate fi evidențiat ca element decorativ. În faza de stabilire, se recomandă legarea pentru a asigura o creștere stabilă.

Părul cu frunze de salcie 'Pendula' este un copac mic, caracterizat prin coroana sa atârnată și răspândită. Este adesea altoit pe trunchi, ceea ce oferă o înălțime clară a trunchiului și o coroană care se dezvoltă de la rotundă la formă de umbrelă și ulterior de ecran.

Frunzele sunt înguste și acoperite cu peri fini și moi, care dau o nuanță gri-argintie primăvara și ulterior o culoare gri-verzuie. Frunzișul amintește de frunzele de salcie sau măslin și contribuie la o expresie ușoară și elegantă. Toamna, frunzele capătă nuanțe discrete galben-deschis, iar căderea frunzelor are loc târziu în sezon.

Scoarța este inițial alb-argintie datorită numeroșilor peri fini, dar odată cu vârsta devine gri și capătă fisuri. În aprilie și mai, copacul înflorește cu flori albe până la alb-crem, cu stamine roșiatice, care se adună în semiumbele și au un parfum ușor dulceag.

După înflorire, se pot forma fructe mici, verde-maronii, care nu sunt comestibile, dar pe care păsările le pot consuma uneori după îngheț. Copacul prosperă cel mai bine în plin soare și în sol de grădină obișnuit, bine drenat. Este rezistent, tolerant la vânt și suportă seceta odată ce este stabilit.

Părul cu frunze de salcie este adesea folosit ca arbore solitar sau în grupuri mici, unde frunzișul său deschis și creșterea atârnată creează contrast și structură în plantație.

Dudul pendul, cunoscut botanic sub numele de Morus alba 'Pendula', este un copac ornamental cu o formă de creștere caracteristică, atârnată. Copacul dezvoltă o coroană largă cu ramuri arcuite în jos, oferind o expresie elegantă și liniștită în grădină.

Frunzele sunt în formă de inimă și verde-închis, creând o masă de frunziș densă și decorativă pe tot parcursul verii. În mai și iunie, copacul înflorește cu flori mici albe, care pot fi urmate mai târziu de fructe albe deschise la sfârșitul verii.

Copacul prosperă cel mai bine în plin soare și în sol de grădină obișnuit, bogat în nutrienți. Crește moderat și atinge de obicei o înălțime de aproximativ 3 metri și o lățime de circa 2 metri, ceea ce îl face potrivit pentru grădini de dimensiuni medii sau ca arbore solitar în parcuri.

Dudul pendul are o rezistență medie și necesită doar întreținere limitată, ceea ce îl face o alegere practică pentru proprietarii de grădini care doresc un copac decorativ cu o expresie naturală, atârnată.

Mărul sălbatic comun (Malus sylvestris) este un copac cu creștere moderată, cu o coroană natural largă. Specia este autohtonă în Danemarca și se caracterizează prin rezistența sa ridicată și capacitatea de a prospera în multe tipuri de sol, inclusiv acolo unde solul este periodic umed.

Frunzele sunt mici, ovale și verde proaspăt, cu culori galbene deschise toamna. Lăstarii tineri sunt verde-maronii, în timp ce trunchiurile mai vechi dezvoltă o scoarță gri-maronie, asemănătoare unei cruste, care se poate exfolia în fulgi mici.

Primăvara, copacul este acoperit de multe flori mici, albe până la alb-roz, care atrag insectele benefice. Mai târziu, se dezvoltă fructe mici, ovale, galben-verzui, de 3–4 cm, care au un gust acrișor. Fructele pot fi folosite pentru jeleu sau dulceață și servesc drept hrană pentru păsări în lunile de iarnă.

Copacul prosperă cel mai bine în plin soare sau semiumbră și nu necesită condiții speciale de creștere. Poate fi plantat individual, în grupuri sau ca parte a unui gard viu, unde rezistența la vânt și forma sa naturală sunt puse în valoare. La plantare, se recomandă legarea în primele două sezoane pentru a asigura o bună stabilizare.